​O structură comună a standardelor pentru sisteme de management, elaborate în 2012 şi aplicată pentru noile standarde elaborate şi pentru viitoarele revizii ale standardelor deja elaborate.

• Terminologie, text, definiţii, titluri şi aceleaşi secţiuni
• Importanţă mai mare acordată conceptului de risc

În special, toate standardele pentru sistemele de management prezintă:

1. O structură din 10 puncte principale
2. În cadrul fiecarui punct există paragrafe şi conţinut obligatorii pentru toate standardele
3. În cazul în care este necesar, standardele individuale pot include cerinţe specifice în ceea ce priveşte domeniul de aplicare

HLS – Structura

1. Domeniu
2. Referinţe normative
3. Termeni si definiţii
4. Contextul organizatiei
• Înţelegerea organizaţiei şi a contextului acesteia
• Înţelegerea nevoilor şi aşteptărilor părţilor interesate
• Stabilirea domeniului de aplicare a sistemului de management
• Sistem de management
5. Leadership
• Leadership şi angajament
• Politica
• Roluri organizatorice, responsabilităţi şi autorităţi
6. Planificare
• Acţiuni pentru a aborda riscurile şi oportunităţile
• Obiective şi planificare pentru atingerea acestora
7. Suport
• Resurse
• Competenţe
• Conştientizare
• Comunicare
• Informaţii documentate
8. Operare
• Planificare şi control operaţional
9. Evaluarea performanţei
• Monitorizare, măsurare, analiză şi evaluare
• Audit intern
10. Imbunataţire
• Neconformitate şi acţiune corectivă
• Imbunătăţire continuă

HLS pe scurt

1. Gandire bazată pe risc: analiza de risc şi oportunităţi pentru toate cerinţele normative. Cerinţa specifică “acţiuni preventive” dispare.
2. Contextul organizatiei: cunoaşterea contextului intern şi extern, precum şi a nevoilor şi aşteptărilor părţilor interesate conduce la definirea corectă a domeniului de aplicare a sistemului de management. De asemenea, face posibil să se analizeze şi să identifice factorii critici (interni si externi) care pot afecta capacitatea organizaţiei de a atinge rezultatele dorite.
3. Leadership: managementul de top trebuie să dea dovadă de leadership şi angajament astfel încât sistemul de management implementat să fie integrat cu procesele de management strategic ale organizaţiei.
4. Planificare: permite organizaţiei să realizeze oportunităţile oferite de contextul de referinţă, analiza riscurilor aferente şi pentru a preveni efectele negative care ar putea afecta realizarea obiectivelor.
5. Informaţii documentate: organizaţiile pot alege modalităţile cele mai potrivite pentru a elabora şi menţine documente referitoare la operaţiunile lor.
6. Gestionarea cunoştintelor: cunoştinţele şi competenţele personalului sunt ridicate la statut de cerinţă, deoarece acestea sunt considerate elemente de calificare pentru atingerea obiectivelor organizaţiei.